Sincronizarea undelor cerebrale
Creierul este împărţit în două părți: emisfera dreaptă şi cea stangă. Deşi par identice, cele două jumătăţi funţionează ca două creiere aproape complet diferite. Emisferele sunt aproape complet separate, existând o legătură între ele doar prin corpul calos prin care circulă cam 300 de milioane de trasee nervoase. Funcţionarea celor două emisfere este foarte diferită şi asincronă. De obicei una din ele are o funcţionare predominantă. Emisfera predominantă este răspunzătoare de modul în care decodoficăm şi percepem realitatea. S-a constatat că există două tipuri de predominanţă în funcţionarea emisferelor cerebrale.
A. O predominantă de fond (fundamentală) care, am putea spune, este o caracteristică a personalităţii noastre. Permanent avem tendinţa de a procesa şi interpreta realitatea rulând predominant circuitele neuronale doar ale uneia din emisfere. Aceasta creeză o viziune distinctă, particulară dar limitată, restrânsă a existenţei.
B. O predominţă periodică ce ţine de anumite cicluri biologice şi care determină amplificarea energiei şi a circulaţiei sanguine în una dintre emisfere cu o periodicitate de aproximativ 90-120 minute.
Aspectul cel mai important din punct de vedere practic în privinţa predominanţei uneia dintre emisferele cerebrale este de a crea o stare de echilibru şi armonie a acestor emisfere. S-a descoperit că în timpul fiecărui ciclu de schimbare a emisferei dominante există o perioadă scurtă în care activitatea cerebrală devine echilibrată între ambele emisfere. Cercetările ne sugerează faptul că acesta este momentul de maximă creativitate şi eficienţă. Două creiere sunt mai bune decât unul singur. Cele două emisfere sunt complementare şi, atunci când lucrează împreună, produc apariţia fenomenului de sinergie. Armonia emisferelor explică creşterea productivităţii, a performanţei, a eficienţei, a sentimentului general de competenţă, a încrederii în sine. Totodată, echilibrarea emisferelor cerebrale creşte pragul ,,stress-abilităţii”, adică devii tot mai imun la factorii externi care sunt legaţi de stress, iar după o perioadă mai îndelungată de utilizare a programelor audio Neuro-Music apare un simţământ de uniune cu restul universului, precum şi stări de profundă pace interioară şi fericire.
Mai jos puteţi vedea o configuraţie desincronizată a funcţionarii emisferelor înainte de utilizarea programelor audio de stimulare cerebrală. Activitatea în emisfera dreaptă este aici ceva mai intensă.
În imaginea de mai jos puteți observa echilibrarea evidentă a emisferelor după numai 15-20 minute de utilizare a unui program audio de stimulare cerebrală.
Relaţia dintre modelele ondulatorii ale celor două emisfere este deosebit de importantă în procesul dezvoltării noastre mentale. Este posibil să existe două modele vibratorii identice care nu sunt sincronizate; ca atunci când amplitudinea maximă a unei unde corespunde momentului de amplitudine minimă al celeilalte unde.
Într-un astfel de caz, cele două frecvenţe se anulează reciproc, şi amplitudinea totală scade foarte mult. Atunci când momentele de amplitudine maximă ale celor două unde coincid, ele se combină şi cele două unde vor produce împreună o undă de două ori mai înaltă decât cea existentă la început.
Astfel emisferele cerebrale operează sincron şi amplitudinea undelor cerebrale din întregul cortex creşte foarte mult. Aceasta determină puternice fluctuaţii energetice în întregul creier, existând în acele momente posibilitatea unei potenţiale reorganizări mentale într-o ordine mai înaltă.
Dr. Lester Fehni, director al Institului de cercetare în domeniul biofeedback-ului din Princeton, a realizat numeroase studii asupra relaţiei dintre activitatea undelor cerebrale şi comportamentul uman. În urma acestor studii, el afirmă faptul că sincronizarea emisferelor cerebrale “determină o identificare cu experienţa respectivă, o focalizare mentală excepţională. Apare o tendinţă de a te simţi din ce în ce mai unificat cu experienţa, devii însăşi acea experienţă. În plus, puterea de conştientizare se măreşte foarte mult, astfel încât pot fi incluse mult mai multe experienţe în acelaşi timp. Are loc o integrare senzorială a întregului creier, este ca şi cum ai deveni mai puţin calculat şi ai acţiona mai mult intuitiv.” afirmă dr. Fehni.
Explicaţiile mistice cu privire la originea universului spun că energia realităţii s-a polarizat în momentul creaţiei în cele două dualităţi aparente – bun-rău, femeie-bărbat şi toate celelalte perechi de opoziţii. Dualităţi aparente, adică în fiecare pereche de opoziţii fiecare parte depinde de cealaltă ca două părți ale unei monezi.
Conform cu filosofiile estice, ceea ce face ca universul să se manifeste, este ,,tensiunea” existentă între aceste perechi de opoziţii. Această tensiune apare şi la nivelul structurii creierului, acesta fiind divizat în cele două emisfere, care sunt ca niște oglinzi ale structurii duale a universului nostru.
Pentru majoritatea funcţiilor, partea dreaptă a creierului controlează partea stângă a corpului şi invers. Structura duală a creierului în combinaţie cu predominanţa unei emisfere asupra celeilalte afectează modul nostru de a percepe lumea.
Această dualitate a creierului este și mai pronunţată de faptul că la majoritatea oamenilor emisferele cerebrale nu sunt echilibrate ca funcţionare – această stare se mai numeşte în engleză ,,brain lateralization”. Datorită faptului că, creierul filtrează şi interpretează realitatea utilizând de cele mai multe ori doar emisfera care este predomină la un moment dat – avem tendinţa de a vedea lucrurile dualist, separat, de a percepe opusurile mai degrabă decât unitatea de care vorbesc înţelepţii Orientului şi în ultima vreme chiar şi fizicienii care se ocupă de mecanica cuantică.
Această lateralizare a creierului face să ne percepem ca fiind separaţi de (sau chiar în opoziţie cu) restul lumii în loc de a experimenta o interconectivitate subtilă între noi şi tot ceea ce este în jurul nostru. Cu cât gradul de lateralizare la nivel cerebral este mai mare cu atât apare mai pregnant sentimentul de separaţie şi cu cât este mai pregnant sentimentul de separaţie cu atât mai mari sunt frica, stress-ul, anxietatea şi sentimentul de izolare.
În meditaţia tradiţională cel care meditează caută să elimine efectele acestei lateralizări a creierului prin diferite tehnici de concentrare a atenţiei: repetarea unei mantre sau a unei rugăciuni, păstrând atenţia asupra ,,curgerii” respiraţiei, privind îndelung flacăra unei lumânări sau alte tehnici. Oricare ar fi tehnica efectul este acelaşi: Cu cât concentrarea este mai intensă cu atât este mai mare sincronizarea emisferelor cerebrale şi mai adâncă starea de meditaţie atinsă.
Odată cu creşterea nivelului de concentrare cel care meditează îşi schimbă ritmul undelor cerebrale de la predominanţa undelelor Beta care caracterizeaă starea de veghe către predominanţa undelor cerebrale Alfa ce caracterizează o stare de uşoară relaxare, apoi crescând nivelul concentrării se ajunge după o perioadă de practică la predominanţa undelor Theta caracteristice meditatorilor avansaţi precum şi a celor Delta (în stadii de meditaţie avansată). Cu cât cel care meditează ajunge la stări tot mai profunde de relaxare, creşte nivelul de comunicare dintre cele două emisfere cerebrale şi scad foarte mult simţămintele de separaţie, stress, etc.
În timp, după o perioadă de practică a meditaţiei sau a rugăciunii profunde, se creează căi neuronale noi între cele două emisfere care comunică prin corpus calossum şi se crează condiţiile pentru o meditaţie instantanee, după voinţă chiar dacă nu se mai practică meditaţia. Asta înseamnă că odată cu echilibrarea celor două emisfere cerebrale creşte pragul ,,stress-abilităţii” – (aici stress are sensul din lb. Engleză) adică devii tot mai imun la factorii externi care sunt legaţi de stress, etc.
Același efect se poate obține, uneori chiar mai rapid, utilizând programele audio de stimulare cerebrale și antrenare a undelor creierului de la Neuro-Music.
Așa cum ați putut observa în imaginile de mai sus, în 15-20 minute, activitatea celor două emisfere se sincronizează. Efectele resimțite atunci sunt uneori surprinzătoare.
Un alt efect care s-a remarcat încă de la început este fenomenul de Sincronie Neuronală care apare după doar 10-15 minute de audiere a programului de stimulare cerebrală, fenomen care se menține și se amplifică până la finalul audiției dar rămâne și remanent o bună perioadă de timp după finalizarea audierii. Această Sincronie Neuronală reprezintă chiar mai mult decât sincronizarea emisferelor cerebrale. Fenomenul de Sincronie Neuronală apare atunci când multe arii cerebrale (inclusiv din aceeași emisferă) încep să funcționeze sincron, în același timp, pe aceași frecvență.
Cu alte cuvinte, Sincronia neuronală se referă la coordonarea activității neuronilor în creier. Acești neuroni vibrează sau oscilează într-un mod sincronizat, ca o orchestră care cântă împreună. Neuronii nu funcționează izolat, ci comunică între ei prin semnale electrice și chimice. Sincronia este esențială pentru a permite această comunicare eficientă.
Cum se întâmplă sincronia neuronală? Neuronii se sincronizează prin activitatea oscilatorie. Aceasta înseamnă că grupuri de neuroni își deschid și închid “ferestrele” de comunicare în același timp. Aceste oscilații pot avea loc între neuroni apropiați sau chiar între grupuri neuronale situate în părți diferite ale creierului.
Coordonarea activității neuronale este crucială pentru a conecta diverse zone ale creierului și pentru a realiza cu succes diferite sarcini cognitive.
Apariția fenomenului de sincronie neuronală este foarte importantă, pentru că într-o astfel de stare cerebrală foarte specială creierul începe să se asemene cu un fascicul laser. Un creier normal se comportă mai mult ca un bec care emite haotic raze luminoase în toate direcțiile, raze care au frecvențe diferite și sunt defazate între ele. Însă într-un creier sincronizat, energiile și procesele care au loc în interiorul său se desfășoară sincronizat, coerent, în fază. Toate părțile creierului comunică atunci instantaneu unele cu altele. Acum pot să apară inspirații și idei chiar geniale. În această stare de sincronie neuronală, ceea ce gândim are o mult mai mare șansă să devină realitate. Pe de altă parte, această stare de sincronie și armonie cerebrală se difuzează apoi gradat în întreaga ființă generând o reechilibrare a funcționării tuturor organelor corpului.